În 1984, luasem prin concurs postul de dirijor al Filarmonicii din Satu Mare, dar nu terminasem cursurile de dirijat la Budapesta. Primesc din Tel-Aviv invitaţie şi bilet de avion, urmând să dirijez 6 concerte cu Orchestra de Cameră Kibutz (Kibutz Chamber Orchestra) în Israel.Invitaţia o datoram profesorului meu de la Bayreuth, Uzi Wiesel. Profesorul Uzi Wiesel, un om extraordinar, violoncelist renumit, membru al “Quartetului Tel-Aviv“, profesor al Academiei din Tel-Aviv, membru în zeci de jurii a unor mari concursuri internaţionale. “Quartetul Voces” din Iaşi a lucrat sub îndrumarea lui. Am fost asistentul lui la Bayreuth şi a fost foarte mulţumit de munca mea. M-am simţit onorat că m-a invitat ca dirijor în Israel. La Budapesta mi-am cerut voie să lipsesc şi am venit la Cluj să-mi iau viza. Biletul de avion spre Tel-Aviv era cu plecare din Cluj. Am fost purtat între Paşapoarte şi Judeţeana de Partid câteva zile, fără să mi se spună cine trebuie să-mi dea viza de plecare. Am apelat la tot felul de cunoştinţe sus-puse în Cluj, care mă cunoşteau de când aveam 7 ani. Fără rezultat. Tocmai ieşeam de la Judeţeana de Partid, când în pragul uşii mă lovesc de Ionel Pantea, fostul director de la operă. Relatându-i ce mi se întâmplă, mă sfătuieşte în şoaptă să mă întorc imediat la Budapesta, altfel risc să mi se ia paşaportul şi să nu-mi termin cursurile. După trei ore eram în tren şi treceam, pe la Borş, graniţa spre Budapesta. Au urmat scuzele mele trimise în secret în Israel, uneori prin Norvegia sau SUA, iar cei din Israel au trebuit să găsească 6 dirijori, să schimbe numele pe afişele deja distribuite. Mi-a părut rău că nu am putut să duc o scrisoare, a lui Gyiori Laczy, prieten de la Kossut Radio din Budapesta, la sora lui fugită în Israel. Am fost întrebat recent dacă se poate repeta în România acea perioadă de istorie. Răspunsul meu a fost prompt, “DA”. Cunosc bine neamul românesc. La Satu Mare a urmat o perioadă foarte bogată profesional, şi umilitoare vorbind uman. Într-un frig permanent, am avut perioade pline de satisfacţii. Aveam un număr de concerte şi dirijam şi alte filarmonici. Aveam familia la Cluj şi deţineam un apartament pe str. P. Groza, nr.3, ap.8 (azi B-dul Eroilor). Am înregistrat zeci de ore la Radio Bucureşti şi am susţinut microstagiuni de concerte în Sighetu-Marmaţiei, Baia Mare şi Carei.
Related posts
-
10 ani de la începutul Brexitului: Cum se descurcă britanicii stabiliți în Cluj
Profilul multicultural al Clujului s-a schimbat în ultimele trei decenii și jumătate. Pe lângă membrii comunităților... -
Cafenele, parcuri și destine post-imperiale: Cum reconstruiește istoricul Daniela Stanciu-Păscărița identitatea urbană a Transilvaniei
De la măreția Vienei imperiale la realitățile administrative ale României Mari, istoria nu s-a scris doar... -
Cafenele, parcuri și destine sub spectrul războiului. Lector univ. Daniela Stanciu-Păscărița: „Ziarele de acum 150 de ani ne ajută să surprindem spiritul epocii”
Cum iubeau oamenii, cum își petreceau timpul liber și cum evolua viața cotidiană în orașele Transilvaniei...